Vectorul acestei boli este tantarul, care inoculeaza larvele parazitului in sangele animalului. Zonele endemice la reprezinta cele din preajma apelor statoare, unde avem o populatie de tantari foarte mare.
Semnele clinice pot varia de la tuse inconstanta, intoleranta la exercitii, respiratie dificila, cianoza, abdomen destins (ascita) culminand cu episoade de sincopa.
Diagnosticul de suspiciune la Dirofilarioza se stabileste pe baza semnelor clinice, examinarea animalului de catre medical veterinar in cadrul consultului general.
Pentru stabilirea diagnosticului sunt utile mai multe investigatii printre care evidentierea microfilariilor in picatura directa de sange sau efectuarea unui test Knott .
Diagnosticul de certitudine se pune pe baza efectuarii testului serologic Snap4dx sau PCR. Odata stabilit diagnosticul se recurge la stadializarea bolii prin realizarea examenelor complementare
Analize complete de sange (hemoleucograma si examen biochimic), radiografii de torace si examen cardiologic complet.
Tratamentul la Dirofilarioza acestei boli este agresiv si administrarea acestuia poate fi riscanta pentru un organism deja debilitat.
Totodata trebuie sa aveti in vedere aspectul financiar, costurile tratamentului putand fi foarte ridicate din pricina complexitatii acestuia.
O metoda de preventie foarte simpla si utila o reprezinta deparazitarea externa regulata cu produse corespunzatoare (pipete/zgarzi antiparazitare).
Nu neglijati deparazitarile externe in sezoanele reci .
Chiar daca par foarte usor de realizat acasa, deparazitarile externe sunt intotdeauna un prilej bun pentru efectuarea unui control de rutina la clinica veterinara. Astfel veti avea siguranta ca aceasta a fost facuta corect.
Multumim pentru articol si pentru recomandari!